12 Oct 2021
Copilăria și adolescența se deapănă pentru cei mai mulți dintre noi cu o rapiditate care ne lasă uimiți. Și, parcă pe nesimțite, vine acel moment în care toată lumea se așteaptă să fim adulți, indiferent că suntem pregătiți sau nu pentru provocările cu care vine această nouă etapă de dezvoltare. Ne găsim față în față cu vârsta cea mai râvnită, față în față cu vârsta pe care o aveau părinții noștri când eram noi mici și visam să fim mari. Acum avem deja o istorie de viață și filiație, o istorie de dezvoltare, am traversat un parcurs educațional atât în mediul familial cât și școlar care și-a lăsat amprente și înscrisuri. Avem o inserție socială și ne preocupă mult apartenența, afilierea, recunoașterea socială, împlinirea de sine, moralitatea, sexualitatea.
Vârsta adultă vine cu o multitudine de roluri pe care le jucăm în funcție de experiența noastră de viață până în acest moment al existenței, în funcție de ceea ce am învățat conștient, dar mai ales inconștient în relație cu cele mai semnificative persoane din viața noastră. Dincolo de achizițiile voite, există inevitabil o zestre, o moștenire transgenerațională inconștientă pe care o purtăm în noi și o transmitem mai departe, copiilor noștri, o achiziție inconștientă care dă seama, până la urmă, de fericirea fiecăruia din noi.
Astfel că atunci când nu știm ce nu facem bine de nu ne iese ce ne dorim, de nu ne simțim împliniți, atunci când pierdem bucuria de a trăi, când nu avem încredere în noi, în ceilalți, când ne găsim singuri și departe de prieteni, când relațiile de cuplu sau familie sunt nemulțumitoare, când sexualitatea lasă de dorit este nevoie să ne scufundăm în noi înșine, să ne lăsăm să simțim și să înțelegem care sunt piedicile pe care ni le punem. Este nevoie să avem curajul să scotocim în lada de zestre, această cutie a Pandorei care este oricum deschisă, să elaborăm pierderi, traume, angoase, să descoperim care-i sensul emoțiilor cu care ne confruntăm, este nevoie să țesem sens existenței noastre. Gestionarea emoțiilor nu înseamnă controlul și reprimarea lor căci ele sunt ca să ne avertizeze asupra suferinței pe care nu vrem să o vedem, pe care o îndesăm și mai adânc în inconștient cu speranța că cenzura va funcționa perfect. Și cenzura funcționează, dar aduce cu sine frustrare, eșec, neîmplinire, tristețe, melancolie, blocaje și crize existențiale. Gestionarea emoțiilor înseamnă recunoaștere și înțelegerea lor. Ele ne arată drumul, ne arată ce nu este în regulă pentru noi, ne arată ce îndurăm și nu am vrea să îndurăm.
Este așadar nevoie de explorare, de elaborare și resemnificare. Nu putem schimba experiențele prin care am trecut, dar le putem înțelege pentru a nu ne mai întoarce repetitiv la ele. Ceea ce se schimbă este înțelegerea noastră despre ele, ceea ce împiedică schimbarea este confuzia, durerea și lipsa de sens.
Suntem aici să te însoțim în parcursul tău elaborativ, de transformare, de regăsire de sine și reparație. Îți punem la dispoziție mai multe tipuri de dispozitive terapeutice urmând ca împreună cu terapeuții noștri să alegeți ce este mai potrivit pentru tine.